20 ANI FĂRĂ UNICUL CĂPITAN. Te vom iubi mereu!

Written on 10/05/2020


5 octombrie 2000 - 5 octombrie 2020. Au trecut 20 de ani de când Cătălin Hîldan a ajuns în "echipa îngerilor". Un meci banal de pregătire, la Olteniţa, avea să fie ultimul pentru cel supranumit "Unicul Căpitan". Spiritul lui Cătălin este prezent permanent în Ştefan cel Mare. Spectatorii îi scandează numele meci de meci, o peluză îi poartă numele, tricoul cu numărul 11 a fost retras, iar locul său din vestiar este neatins din anul 2000. Dinamo câştigase în acel an campionatul, dar startul sezonului a găsit echipa în declin. Profitând de întreruperea campionatului pentru meciurile echipei naţionale, Dinamo a jucat pe 5 octombrie un amical la Olteniţa. Cei care l-au cunoscut vorbesc despre el ca despre un caracter admirabil și un fotbalist cu o determinare cum rar se poate vedea. 

"Cătălin rămâne în sufletul tuturor dinamoviștilor. A fost un jucător memorabil. El nu înşela fotbalul. Orice meci îl juca la sacrificiu"
Ioan Andone

"Un băiat extraordinar, un adevărat căpitan. Era un lider în vestiar. Am numai amintiri frumoase cu el. Dacă ar fi fost pe teren cu Steaua, aş fi fost sigur că măcar unul dintre cei unsprezece dinamovişti va da totul pentru victorie. Ăsta a fost Cătălin Hîldan, un luptător, d-aia îl iubim şi nu-l vom uita niciodată. Ţin legătura în permanenţă cu familia şi în fiecare an, pe 5 octombrie, mă duc la mormântul lui Cătă. Am crescut împreună, am avut reuşite, dar păcat că el n-a putut să realizeze ce am realizat şi eu!"
Florentin Petre

"A fost o onoare şi o mândrie pentru mine că am putut să fiu coleg şi, mai ales, să-l cunosc ca om. Înainte de a fi un jucător extraordinar, fantastic, a fost un om de o calitate sufletească extraordinară. Sunt prea puţine cuvinte pentru a-l descrie pe Cătălin Hîldan, omul şi jucătorul"
Ionel Dănciulescu

"Vreau să mulţumesc clubului şi suporterilor dinamovişti, care fac ca amintirea lui Cătălin să fie vie. A fost și va rămâne un model pentru Dinamo"
Cristi Hîldan

"Era un copil de o calitate extraordinară, unul dintre puţinii care au dus mai departe spiritul de sacrificiu al lui Dinamo în teren. A avut, din păcate, un destin tragic, ce putea fi evitat. Un băiat de suflet, un om de caracter, de pus la rană. Visul lui era să ardă până la ultima picătură de energie în fotbal. Eu l-am numit direct căpitan, după plecarea lui Ionuț Lupescu, nu l-a ales niciun vestiar. A luat-o ca pe o obligaţie pentru a duce echipa să câştige, nu a comentat în niciun fel. El nu avea în cap decât ideea de a câştiga, Cătălin nu ştia altceva. Cuvântul eşec nu-l cunoştea. Era un învingător înnăscut. Face parte din panoplia de aur, de sacrificiu pe care a avut-o Dinamo. Gen Vasile Alexandru, fraţii Nunweiller, Ghergheli, el este continuatorul acestei linii de jucători de excepţie"
Cornel Dinu