Scrisoare deschisă

Written on 10/29/2019


"Am preluat clubul Dinamo în anul 2013, atunci când mai aveam trei săptămâni până la licențiere. Am plătit cinci milioane de euro pentru acțiuni și încă trei milioane de euro pentru a achita datoriile urgente ce trebuiau plătite pentru obținerea licenței și pentru a evitarea retrogradării echipei în liga a patra.

Am simțit, ca dinamovist, că este rândul meu să dau înapoi ceva echipei care mi-a bucurat anii tinereții. Au urmat aproape șapte ani cu lucruri bune și cu lucruri mai puțin bune. Am conștiința împăcată că în toată această perioadă am făcut tot ce am știut eu mai bine pentru ca acest brand de tradiție al fotbalului românesc să-și continue povestea.

Acum a venit momentul în care eu nu mai pot duce ștafeta mai departe. Momentul în care trebuie să predau această responsabilitate altuia sau altor dinamoviști. Să facă ei lucrurile mai bine sau să țină acest club în viață în continuare.

Hotărârea mea de a ceda clubul Dinamo nu este nouă. Am anunțat public de mai bine de doi ani această intenție. În această perioadă, atât reacția fanilor, cât și toate evenimentele petrecute nu au făcut decât să-mi întărească încă o dată convingerea că acesta este pasul corect, pentru Dinamo, pentru mine, pentru întreaga suflare dinamovistă.

Am negociat în acești ultimi ani cu indieni, arabi, chinezi, greci, români, ș.a.m.d. Tuturor le-am pus la dispoziție, cu bună credință, toate documentele și le-am arătat toată deschiderea, în speranța că, poate, unul dintre acești oameni potenți financiar va veni alături de Dinamo și va asigura un buget suficient pentru a duce acest club în elită. Din nefericire, cei serioși dintre ei au fost speriați de situația stadionului și de toate problemele legate de modernizarea lui.

Eu am promis, în această vară, că mai stau o lună. Ce m-a făcut să depășesc acest termen, eu fiind un om de cuvânt, a fost faptul că domnul Claudiu Florică m-a tot dus cu vorba, pretextând că este în discuții cu fonduri de investiții din Dubai și Londra și că va aduce bani foarte mulți la Dinamo, pentru a face un proiect de succes. În speranța că Dinamo va reuși să intre pe acest nou drum promis, am acceptat, finalmente, toate condițiile puse de acest domn, dar aveam să îmi dau seama că totul nu a fost decât o pierdere de timp. 

Iată de ce, astăzi, deși într-o situație financiară infinit mai bună decât în momentul în care am cumpărat eu clubul, sunt dispus să cedez 51% din acțiuni pentru suma simbolică de 1 Leu, în condițiile în care, cel care va face acest pas, trebuie să verse în conturile clubului suma de 500.000 de euro, suma necesară pentru acoperirea tuturor datoriilor scadente la zi. 

Întotdeauna am fost foarte deschis și transparent și, niciodată, nu am avut nimic de ascuns. Fiind vorba de o societate de interes public, spun răspicat: datoriile lui Dinamo sunt de 1.8 milioane de euro, nu toate scadente. Prin comparație cu ele, patrimoniul clubului, în afara lotului de jucători, valorează 3.5 milioane de euro (baza Saftica, parcul auto, obiecte de inventar, etc). În plus, valoarea lotului de jucători este estimată, conform Transfermarkt, la suma de 15.000.000 euro. Această situație, de fapt, poate fi lămurită în orice moment cu documente contabile, oficiale, pentru a nu mai lăsa loc de interpretări naive sau rău intenționate. 

În aceste condiții, este momentul ca altcineva să preia ștafeta și să ducă acest club mai departe. Eu până astăzi mi-am făcut datoria de dinamovist cât am putut eu de bine. De astăzi, Ionuț Negoiță nu mai există la Dinamo.

Eu sunt convins că se va găsi cineva care să preia ștafeta, dinamoviști potenți financiar, unii chiar cunoscători ai fotbalului, precum Mircea Rednic, Mircea Lucescu, Ion Țiriac și exemplele pot continua.

Am predat tot ce era necesar unei echipe de avocați, dinamoviști printre altele, care se vor ocupa de discuțiile cu orice potențial cumpărător. 

În speranța unui viitor mai bun pentru Dinamo, vă mulțumesc pentru toți acești ani, pentru toate experiențele trăite împreună. Pentru că, în final, experiențele de viață sunt cele care ne definesc ca oameni."

Mulțumesc,
Ionuț Negoiță