LA MULȚI ANI, MIRCEA STOENESCU! 76 de ani pentru "Jardarmul" lui Dobrin

Written on 10/11/2019


Celebrul titlu îi aparține regretatului Ion Cupen, maestrul neîntrecut al presei sportive, apărut într-o cronică a unui meci între Dinamo și FC Argeș, la începutul anilor ‘70, în care metafora lua locul minutului și al scorului. Așa l-a alintat marele ziarist pe fundașul de fier al dinamoviștilor, Mircea Stoenescu, de trei ori campion în tricoul alb-roșu, în 1962, 1971 și 1973.
La 76 de ani, fostul jucător și conducător al clubului din Ștefan cel Mare a rămas în continuare același personaj fabulos, un campion emerit al fotbalului, născut și crescut cu mentalitatea de a fi mereu învingător în lupta cu adversarii vieții.

Primii pași în fotbal

Născut pe 11 octombrie 1943, la Bucureşti, Mircea Stoenescu a absolvit Facultatea de Drept, promoția 1976. Născut și crescut în Ștefan cel Mare, Mircea Stoenescu și-a început cariera de jucător în 1953 la Centrul de Copii și Juniori din cadrul clubului, avându-i ca antrenori pe Petre Steinbach și Ion Nedelescu. Ulterior, grupa de "pitici" a fost preluată de antrenorul Ștefan Stănculescu, cu care Mircea Stoenescu a obținut primele performanțe sportive. Astfel, în 1959, Mircea Stoenescu a câștigat Campionatul Municipiului București la "pitici", 5-0 în finală cu "TUG", marcând patru dintre cele cinci goluri ale dinamoviștilor. Doi ani mai târziu, în 1961, Mircea Stoenescu este campion republican de juniori cu Dinamo, după o finală de vis cu Politehnica Iași.

Debut la 14 ani și jumătate pentru prima echipă!

"Mi-aduc aminte și acum, după 60 de ani, primul meci la echipa mare. Aveam 14 ani și jumătate când am evoluat pentru prima oară la echipa de seniori în amicalul cu Craiova, pe 12 aprilie 1958. Debutul oficial avea să se producă la vârsta de 17 ani și patru luni, mai exact pe 9 iulie 1961, la partida de campionat contra echipei Steagul Roșu Brașov. Una dintre cele mai frumoase zile din viața mea", își amintește Mircea Stoenescu.
În 1961-1962, Mircea Stoenescu a câștigat primul titlu de campion în tricoul echipei din Ștefan cel Mare.

Coleg cu Nicolae Dobrin la Dinamo Pitești

În 1962, Mircea Stoenescu a trecut la Dinamo Obor, iar după numai un an la Dinamo Piteşti, unde a fost coleg cu regretatul Nicolae Dobrin. A revenit în 1965, în "Ștefan cel Mare", la Dinamo Bucureşti şi până în 1974 a fost unul dintre componenţii de bază ai echipei care a câştigat campionatul în 1970-1971 şi 1972-1973, precum şi Cupa României în 1968. Apărător robust, cu o mare intuiţie a jocului, Mircea Stoenescu s-a impus şi printr-un spirit de combativitate şi dăruire exemplară în teren. În campionatul 1974-75 a jucat la Dinamo Slatina, apoi a renunţat la activitatea de jucător, dedicându-se arbitrajului. "Dacă ați amintit de nea Petrică Steinbach, Ion Nedelescu și Ștefan Stănculescu, cu care am petrecut cea mai importantă perioadă a junioratului, vă rog să subliniați și numele unor mari antrenori care m-au făcut făcut fotbalist: Jean Unguroiu, Ștefan Vasile de la Pitești, Vintilă Mărdărescu, dar mai ales Angelo Niculescu, Bazil Marian, nea Nae Nicușor și Traian Ionescu".

Oprit de la efort

159 de meciuri și 17 goluri a adunat Mircea Stoenescu pe prima scenă a fotbalului românesc. "În 1970 am fost oprit de la efort, de Centrul de Medicină Sportivă din București, în baza unor înregistrări electrocardiografice, aspect ce ulterior avea să fie infirmat de un control medical complet efectuat în Germania, la Freiburg", povestește Mircea Stoenescu.
"De-a lungul timpului am avut șansa să lucrez cu o serie de antrenori de elită ai fotbalului românesc. Trebuie să menționez și o neîmplinire în acești frumoși ani, aceea de a nu fi disputat niciun minut în echipa reprezentativă de seniori a României. Asemenea regretatului meu prieten, marele fotbalist al Universității Craiova, Nelu Oblemenco, m-am consolat cu mai multe participări la echipele naționale de juniori și tineret", spune, cu emoție în glas, Mircea Stoenescu pentru suflarea dinamovistă.

Mulțumiri...

La 76 de ani, încercat de multe dueluri cu viața, Mircea Stonescu vrea să le mulțumească tuturor celor care l-au sprijinit în ultimii ani. "Sunt la un centru de recuperare împreună cu soția mea. Aici am întâlnit oameni și, în același timp, medici formidabili, doamnele Viorica Russu, Patricia Sprâncenatu, Raluca Mitran. Fără sprijinul uriaș pe care mi l-a oferit domnul Nicolae Badea nu știu dacă astăzi mai vorbeam despre aniversarea mea. Era să uit, vă rog să precizați că un rol la formarea mea ca om și ca jucător l-au avut părinții mei, Tudor și Natalia Stoenescu, precum și soția mea, Elena Margareta", a încheiat Mircea Stoenescu.

O carieră impresionantă

- 3 titluri de campion cu Dinamo: 1962, 1971, 1973
- Cupa României cu Dinamo: 1968
- 2 titluri de campion la Academia clubului, unul la juniori (1961) și altul la "pitici" (1959)
- Arbitru divizionar A din 1981 și arbitru internațional
- Maestru emerit al sportului
- Secretar, director general, președinte executiv al FC Dinamo București
- Membru al Comitetului Executiv al Federației Române de Fotbal
- Membru al Comisiei de Analiză a Campionatului Național
- Membru al Comisiei de Disciplină și de Recurs în cadrul Ligii Profesioniste de Fotbal
- Observator de joc și de arbitraj din partea LPF și FRF
- Antrenor al echipei Dinamo Victoria în eșaloanele inferioare ale Capitalei